semnificatia inelelor de logodna si verighetelor si traditii

  Inele de logodna   . Romanii au fost primii care au folosit inele, nu doar pentru a lega oamenii de clasa lor sociala, ci si de partenerii de casatorie. La ceremonia de logodna, logodnicul dadea un inel de logodna simplu de fier, familiei miresei, ca un simbol al angajamentului sau si al capacitatii sale financiare. La inceput ceremonia de logodna era mai elaborata si mai importanta decat cea de casatorie, care era o simpla implinire a angajamentului de logodna. Mult mai tarziu, in crestinism, inelul a inceput sa faca parte din ceremonia de nunta.
In cartea sa, "Cum a inceput", Paul Berdanier sustine ca purtarea obligatorie a verighetei vine din superstitii mai vechi, cand un barbat lega funii in jurul taliei, a mainilor si a gleznelor iubitei, pentru a fi sigur ca spiritul ei va fi tinut sub controlul lui. Superstitiile pagane, legate de originea inelului roman de logodna, au facut ca primii crestini sa nu adopte folosirea lui. Inainte de a examina folosirea inelului in crestinism, e bine de mentionat cateva superstitii pagane asociate cu inelul. Acestea ne vor ajuta sa asezam verigheta in contextul ei istoric.

"Puterea magica" a inelelor. Multe legende se refera la puterea magica a inelelor. Dupa o legenda populara, regele Solomon avea un inel cu ajutorul caruia se deplasa zilnic, la amiaza, pe firmament, unde auzea secretele universului. Aceasta explica nemaiintalnita lui intelepciune. O alta legenda sustine ca Solomon avea un inel cu o piatra neobisnuit de pretioasa care slujea de oglinda magica, in care el putea vedea orice loc sau persoana ar fi dorit. Astfel a reusit sa rezolve cazul celor doua femei cu copilul revendicat. S-a spus ca inelul lui Solomon a fost gasit si folosit de exorcistii iudei care scoteau demonii prin narile oamenilor bolnavi.
Sunt multe asemenea povesti despre puterile vindecatoare ale inelelor. Doctorul grec Galenius, in sec. II d. Hr., scria unui rege egiptean, despre o amuleta cu iaspis verde cu un dragon desenat, incercuit de raze. El sustinea ca era un remediu eficient pentru boli ale organelor digestive. Alte inele vindecau de crampe sau de alte dureri. Eduard, regele Angliei, in sec. XI, este presupusul initiator al folosirii inelelor vindecatoare. Cand regele a fost intalnit de un cersetor, povestea spune ca nu avea bani la el, dar i-a dat un inel drept pomana. Cersetorul, fiind apostolul Ioan deghizat, i-a inapoiat inelul spunand ca i-a conferit puteri miraculoase. Din acea zi, pana in sec. XVI, in timpul Reginei Maria I, in vinerea mare regii Angliei si reginele binecuvantau si distribuiau inele, care se considera ca aveau puteri de vindecare a epilepsiei.  
Pentru orice femeie, oricat de moderna ar fi ea, momentul in care se casatoreste este unul dintre cele mai importante si asteptate din viata ei. Daca o cununie la Ofiterul Starii Civile tine de partea legala a tot ceea ce inseamna incheierea casatoriei, nunta este un eveniment la care fetele viseaza inca de cand sunt mici.
Schimbul de inele verighete   in ziua nuntii este un alt obicei despre care trebuie sa vorbim in cateva randuri. Se spune ca egiptenii credeau ca prin inelarul mainii stangi trece o vena care ducea la inima, Vena Amoris, vena iubirii. De aici si obiceiul ca verigheta se fie pusa pe acest deget. Verigheta trebuie sa fie din aur, aurul simbolizand prosperitatea, dar si puritatea.